Scurt istoric al Direcţiei generale management resurse umane

 

Direcţia generală management resurse umane este continuatoarea primei structuri centrale de personal din Armata României, atestată documentar la 9 octombrie 1862, când, prin Înaltul Decret al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a luat fiinţă în cadrul Ministerului de Război, "I-a Direcţie Personal şi Operaţii Militare", având în compunere două diviziuni, organizate, fiecare, pe două secţii.

După obţinerea independenţei de stat a României, în anii ce au urmat, armata a cunoscut numeroase modificări calitative şi cantitative, iar Direcţia Personal şi Operaţii Militare s-a adaptat continuu la cerinţele vremurilor, inspirându-se din modelele occidentale - îndeosebi francez şi german, şi perfecţionându-şi, în mod constant, structura organizatorică. De-a lungul timpului, structura centrală de personal a armatei a funcţionat sub mai multe denumiri, pe măsură ce forma organizatorică s-a schimbat:

  • DIRECŢIA PERSONAL ŞI OPERAŢII MILITARE
  • DIRECŢIA SERVICIULUI DE STAT MAJOR ŞI A INFANTERIEI
  • DIRECŢIA INFANTERIEI, CAVALERIEI ŞI PERSONALULUI
  • DIRECŢIA GENERALĂ A PERSONALULUI
  • DIRECŢIA CADRELOR ARMATEI
  • DIRECŢIA CADRE ŞI ÎNVĂŢĂMÂNT
  • DIRECŢIA PERSONAL A MINISTERULUI APĂRĂRII NAŢIONALE
  • DIRECŢIA MANAGEMENT RESURSE UMANE
  • DIRECŢIA GENERALĂ  MANAGEMENT RESURSE UMANE

O contribuţie importantă la evoluţia structurii centrale de personal a armatei române au avut-o şefii acestei structuri. Dintre aceştia, unii s-au remarcat prin cariere de excepţie şi au rămas în istoria de aur a armatei române. Primul şef al Direcţiei Personal şi Operaţii Militare a fost colonelul Alexandru Christea.

Din galeria personalităţilor de excepţie care s-au aflat la conducerea primei structuri centrale de personal fac parte şi căpitanul Eustaţiu Pencovici, şeful primei "diviziuni", ulterior devenit general, generalul de divizie Matei Vlădescu, care a condus şi Ministerul de Război, generalul de corp de armată Eremia Grigorescu, artilerist şi matematician eminent, artizanul victoriei de la Mărăşeşti, din 1917, generalul de divizie Ion Argetoianu, generalul de corp de armată Nicolae Şova şi mulţi alţii.

Dintre conducătorii postbelici ai structurii de personal, îi amintim pe Ion Ioniţă, devenit ministru al Forţelor Armate, general-maior Gheorghe Catană, general-locotenent Constantin Opriţă, iar lista poate continua cu personalități de excepție. După 1989, în contextul începerii procesului de modernizare ş transformare a armatei, sfera de competenţe a direcţiei centrale de personal a fost diversificată, nuanţată şi orientată, cu precădere, spre creşterea capacităţii profesionale şi morale a resursei umane de a-şi îndeplini, cu competenţă şi dăruire, misiunea sa fundamentală, precum şi de a asigura interoperabilitatea cu armatele ţărilor aliate. În primii ani de după 1989, la conducerea structurii centrale de personal s-au aflat general Liviu Ciubăncan, urmat de general-maior Valeriu Vasilescu.

În anul 1997, prin unirea Direcţiei personal cu Direcţia învăţământ militar, a rezultat actuala structură centrală de personal a Ministerului Apărării Naţionale - Direcţia management resurse umane. Astfel, aceasta şi-a îmbogăţit competenţele cu cele privind educaţia militară, generalul-locotenent dr. Neculai Bălan fiind primul şef al acestei structuri, urmat de generalul-locotenent dr. Ion Gurgu (1999-2007), generalul-maior Niculae Tabarcia (2007-2009), generalul-maior dr. Dumitru Seserman (2009-2013), generalul-maior Marian Tase (2013-2016). În prezent, ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 346/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării, direcția s-a transformat în direcție generală, cu domenii noi de competență, la conducerea acesteia aflându-se generalul-maior dr. Liviu-Marilen Lungulescu.

Top