Ziua resurselor umane
9 octombrie


Ziua de 9 octombrie, consfinţită prin Ordinul ministrului Apărării nr. M. 32 din 23 februarie 2006, a fost introdusă în galeria tradiţiilor de cinstire a armelor şi specialităţilor militare ca Ziua Resurselor Umane.

Actul de naştere a structurii centrale de personal a fost semnat când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a promulgat, în anul 1862, Înaltul Decret prin care Ministerul de Război, rezultat în urma unificării politico-administrative, era organizat pe două direcţii: I Direcţie Personal şi Operaţii Militare şi a II-a Direcţie Administraţie Generală.

Principalele atribuţii ale Direcţiei Personal şi Operaţii Militare erau dislocarea şi disciplina trupelor, marşurile şi manevrele, organizarea taberelor de instrucţie, recrutarea – stabilirea contingentelor, chemarea recruţilor, încorporarea și eliberarea documentelor de lăsare la vatră etc., organizarea oştirii, a efectivelor şi a lucrărilor statistice, evidenţa personalului armatei (registrele matricole) şi a personalului administrativ, studierea şi modificarea regulamentelor militare, publicarea decretelor domneşti, angajările/reangajările în armată (în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, serviciul militar a devenit obligatoriu).

Direcţia Personal şi Operaţii Militare elabora ordine ale ministrului de Război, atât pentru organizarea procesului de recrutare şi selecţie pentru şcolile militare, cât şi pentru organizarea învăţământului militar, prin întocmirea tematicii concursurilor de admitere şi a metodologiilor de desfăşurare a acestora. Structura examenului de admitere în Şcoala Militară de Ofiţeri demonstrează complexitatea şi gradul de erudiţie al celor care aspirau la o carieră de ofiţer în armată. Astfel, examenul era constituit din două probe: scris şi oral. Cerinţele scrise cuprindeau: dicte român (dictare); teme franceze asupra părţilor elementare; teme germane; desen liniar, părţile figurii omului într-un fel corect după modele date; caligrafia, scrisoare coerentă, ordinară, dreaptă şi plecată. Examenul oral cuprindea opt etape multidisciplinare: cursul religios, catehism elementar, limba română, limba franceză, limba germană, aritmetica, istoria Principatelor, geografia.

Dezvoltarea diferitelor componente ale administraţiei militare centrale şi apariţia, în timp, a unor noi arme şi specializări militare au făcut ca, de-a lungul existenţei sale, actuala Direcţie Management Resurse Umane să parcurgă un proces continuu de schimbări de structură şi denumire.

Până în prezent structura centrală de personal a Armatei a funcţionat fără întrerupere, sub diferite denumiri, care gravitează în jurul noţiunii de personal: Direcţia Personal şi Operaţii Militare, Direcţia Serviciului de Stat Major şi a Infanteriei, Direcţia Infanteriei, Cavaleriei şi Personalului, Direcţia Generală a Personalului, Direcţia Cadrelor Armatei, Direcţia Cadre şi Învăţământ.

După cel de-al Doilea Război Mondial, indiferent de denumirea avută, compartimentele de bază ale structurii centrale de personal şi-au păstrat nucleele de competenţe, reuşind să funcţioneze eficient, pentru a asigura armatei necesarul de resurse umane.

Anul 1997 reprezintă un punct de inflexiune în dinamica problematicii resurselor umane, când, în contextul modernizării armatei, sfera de competenţe a direcţiei a fost diversificată, prin alăturarea domeniului învăţământului militar, celui al managementului personalului, aceasta primind denumirea Direcţia Management Resurse Umane, urmând ca începând cu 2017 să se numească Direcția Generală Management Resurse Umane .

Cele mai importante politici de personal în această perioadă de schimbări majore ale legislației naționale au vizat următoarele: reglementarea unitară a modalităților și regulilor de definire a carierei militare, precum și tipurile de studii/cursuri de carieră ce pot fi frecventate de către cadrele militare, în vederea înaintării în gradul următor, cât și eliminarea unor disfuncționalități întâlnite în procesul de evoluție în carieră; eficientizarea sistemului de selecție pentru promovarea în funcție și înaintarea în grad; reglementarea unitară a recrutării, selecției, formării profesionale și evoluției în cariera militară în Armata României într-un singur act normativ specific, prin care au fost coagulate principalele procese ale managementului resurselor umane și a fost pentru prima dată reglementată evoluția în carieră a personalului militar.

În această etapă de implementare a unor structuri militare suple, flexibile şi eficiente, compatibile cu structurile similare din cadrul Alianţei Nord-Atlantice, Direcţia Generală Management Resurse Umane are obiective de mare importanţă care privesc gestionarea eficientă a resurselor umane în cadrul managementului carierei individuale, promovarea în raport cu valoarea și potențialul de dezvoltare al fiecărei persoane, pregătirea pe parcursul carierei, modernizarea învățământului militar, îmbunătățirea climatului de muncă și a relațiilor interumane, evaluarea și menținerea unui moral bun al militarilor care participă la misiuni în afara teritoriului statului român, precum și motivarea personalului pentru asigurarea stabilității profesionale și creșterea performanțelor.

Faptul că armata este, în mentalul poporului român, un factor de stabilitate a societății și principalul furnizor de securitate derivă din calitatea profesională și morală a resursei umane.

Ca urmare, generarea și instruirea resursei umane, motivarea militarilor pentru a crește disponibilitatea acestora de a îndeplini orice misiune, în condițiile creșterii mobilității structurilor militare și a diversificării tipurilor de acțiuni militare, reprezintă și pe viitor misiunea de bază a structurilor de personal.

 

Top