La 9 octombrie, sărbătorim Ziua Resurselor Umane.
     Această zi a fost introdusă în galeria tradiţiilor de cinstire şi sărbătoare a armelor şi specialităţilor militare în anul 2006 – acum 10 ani – prin ordin al ministrului apărării naționale (nr. M. 32 din 23 februarie). Dar actul de naştere a primei structuri centrale de personal a fost semnat cu mult mai mult timp în urmă, în anul 1862, când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a promulgat  Înaltul Decret prin care Ministerul de Război, rezultat în urma unificării politico-administrative a Moldovei cu Țara Românească, a fost organizat pe două direcţii: I Direcţie Personal şi Operaţii Militare şi a II-a Direcţie Administraţie Generală.
Principalele atribuţii ale Direcţiei Personal şi Operaţii Militare se refereau la:
- dislocarea şi disciplina trupelor,
- marşurile şi manevrele,
- organizarea taberelor de instrucţie,
- recrutarea – adică stabilirea contingentelor și chemarea recruţilor,
- încorporarea şi eliberarea documentelor de lăsare la vatră,
 
dar și la
 
- organizarea oştirii, a efectivelor şi a lucrărilor statistice,
- evidenţa personalului armatei şi a personalului administrativ,
- studierea şi modificarea regulamentelor militare,
- publicarea decretelor domneşti,
- angajările/reangajările în armată.   

     Este de amintit că, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, serviciul militar a devenit obligatoriu pentru toţi cetăţenii.
     De asemenea, Direcţia Personal şi Operaţii Militare elabora ordine ale ministrului de Război, atât pentru organizarea recrutării şi selecţiei pentru şcolile militare, cât şi pentru organizarea învăţământului militar, prin întocmirea tematicii concursurilor de admitere şi a metodologiilor de desfăşurare a acestora.
     Examenul de admitere la Şcoala Militară de Ofiţeri era și la acele vremuri unul complex, cu o probă scrisă și una orală.
     Cerinţele la proba scrisă cuprindeau dictare în limba română, teme franceze și germane, desen liniar și caligrafie.
     Examenul oral cuprindea opt etape multidisciplinare: cursul religios, catehism elementar, limba română, limba franceză, limba germană, aritmetica, istoria Principatelor și geografia.
     Dezvoltarea diferitelor componente ale administraţiei militare centrale şi apariţia, în timp, a unei noi arme şi specializări militare au făcut ca, de-a lungul existenţei sale, actuala Direcţie Management Resurse Umane să parcurgă un proces continuu de schimbări de structură şi de denumire.
     Până în prezent structura centrală de personal a Armatei a funcţionat fără întrerupere, sub diferite denumiri, care gravitează în jurul noţiunii de personal: Direcţia Personal şi Operaţii Militare, Direcţia Serviciului de Stat Major şi a Infanteriei, Direcţia Infanteriei, Cavaleriei şi Personalului, Direcţia Generală a Personalului, Direcţia Cadrelor Armatei, Direcţia Cadre şi Învăţământ.
     După cel de-al Doilea Război Mondial, indiferent de denumirea avută, compartimentele de bază ale structurii centrale de personal şi-au păstrat nucleele de competenţe, reuşind astfel să funcţioneze eficient, pentru a asigura armatei necesarul de resurse umane. 
     În istoria mai recentă, anul 1997 reprezintă un punct de inflexiune în abordarea problematicii resurselor umane.
     În contextul modernizării armatei, sfera de competenţe a structurii centrale de personal a fost diversificată, prin alăturarea domeniului învăţământului militar celui al managementului personalului. De atunci, structura centrală de personal a armatei poartă denumirea actuală: Direcţia Management Resurse Umane. De altfel, acesta a fost momentul trecerii la conceptul modern de management al resurselor umane.
     Perioada respectivă a fost marcată de schimbări majore, reflectate inclusiv la nivelul legislaţiei naţionale, care au vizat cu predilecție reglementarea unitară a regulilor de definire a carierei militare. Amintim aici pașii de parcurs de către cadrele militare în vederea înaintării în gradul următor, adică studii și cursuri.
     A urmat etapa de pre-aderare și de aderare la structurile euro-atlantice, când au avut loc importante adaptări instituționale, în cadrul cărora structurile de resurse umane au avut un rol esențial. Majoritatea dintre cei prezenți aici ne amintim acele vremuri și evenimente, care nu au fost deloc simplu de gestionat.
     În zilele noastre, diversele provocări continuă să ne țină concentrați asupra complexității proceselor care alcătuiesc sistemul de management al resurselor umane ale armatei.
     Ne aflăm într-o etapă de consolidare a poziției României în structurile NATO și UE, când este necesar să ne afirmăm ca un aliat de încredere.
     Pentru noi, cei din domeniul resurselor umane, acest deziderat se traduce prin datoria de a perfecționa sistemul integrat al managementului resurselor umane, bazat pe fundamente științifice. Cel mai important este ca, prin ceea ce întreprindem, să putem asigura acel echilibru atât de necesar între necesitățile organizaționale și interesele individuale.




Top